ela& pustiulica

mi-am adus aminte de Ela! Ela era o tipa care mi-a influentzat viatza in momentul respectiv chiar foarte mult! Ela imi dadea dulciuri;)) multe dulciuri! stia ca sunt ahtiata dupa dulciuri asa ca mereu imi aducea dulciuri! pe Ela am cunoscut-o in discoteca- a venit la mine si m-a intrebat cum ma cheama. am crezut ca se da la mine nu ar fi fost prima oara cand o patzisem, oricum i-am spus ca sa ma lase in pace, dar ea mi-a cerut nr de telefon - nu aveam telefon eram in anul intai poate chiar primul semestru! m-a intrebat unde stau si nu stiu de ce i-am spus....ca sa scap i-am facut cunostintza cu fetele din camera de la mine-dar ....avea femeia aia un stil de ....se baga sub pielea ta si ajungeai sa o placi fara sa vb prea mult cu ea! a doaua zi m-am trezit cu ea la usa camerei din camin - era invitata fetelor la cafea ...am stat putzin si am pleca; cand am revenit era tot acolo asa ca ....i-am dat o sansa! s-a dovedit a fi una din cele mai frumoase femei pe care mi-a fost dat sa le cunosc! Nu la mult timp dupa aia poate nici 2 saptamani , mama ma suna pe telefonul ei, mama ei ii trimitea mancare pt mine, mama a venit sa o cunoasca, dormeam una la alta, vb de orice! a facut o groaza de lucrurui frumoase pt mine dar mereu o sa-mi aduca aminte de Ela pt ca imi dadea mereu dulciuri; mereu avea dulciuri pt mine! apoi i-am facut cunostintza cu stefan si au ramas impreuna....multi ani...poate chiar s-au casatorit, nu am mai vb cu ea stiu doar ca atunci cand a aparut stefan :(...nu mai primeam asa multe dulciuri! eram suparata mereu! in mintea mea dulciurile toate pt mine= multa iubire pt mine!...m-am retras ....dar mereu o sa-mi aduc aminte de ea! a fost minunata! minunata!

am sa incep o perioada in care o sa scriu despre persoanele care mi-au influentzat viatza la un moment dat! chiar si pt o scurta perioada de timp! azi o sa scriu despre 2 persoane! Ela a fost prima! a doua persoana ...nu stiu cine e , cum il cheama stiu doar.....

...ca era un pustiulica blondutz cu ochi albastri, sa fi avut vreo 18 ani desi nu cred , mai putzin chair! lucram la o cafenea din mall si venea mereu sa ma vada! cand era tura mea era prezent si el, ajunsesm sa ii pastrez aceiasi masa pt ca stiam ca o sa vina! venea insotzit de cate 4-5 fete si poate un baiat sau 2 maxim! mai tarziu am aflat ca era motociclist! era tot vesel si glumetz, adevarul e ca mereu ma facea sa rad chiar daca o faceam eu pe dura! avea un stil de vrajeala pe el de nu poti crede si adevarul e ca tzinea;)) avea fatzuca aia de copil nevinovat, chiar daca facea pe durul!
in ultima seara cand l-am vz a venit iar la cefenea si mi-a cerut nr de tel. am zis ca nu am tel, (desi ma vazusera putzin mai devreme vb la el), nu a insistat a zambit si apoi s-a intors la sucul lui! peste 5 min m-a intrebat daca vreau sa merg la o cafea cu el ;)) era chiar adorabil cand se ruga, i-am zis ca nu pot pt ca muncesc pana la 12 noaptea si a poi a venit replica lui de mare gratzie:" iti platesc eu tura numai ca sa mergi cu mine la o cafea!"...eram mai rosie ca un rac de nervi i-am zis un nu raspicat si am plecat. s-a facut rosu la fatza si a pus capul in pamant , le-a luat pe fete si-a luat si casca si a plecat , am vz ca s-a uitat la mine dar m-am facut ca nu il vad-eram atat de nervoasa pe tupeul lui ca mai aveam putzin si il pocneam! cand m-am dus sa debarasez masa am vz ca isi uitasera tzigarile pe masa cu bricheta cu tot asa ca m-am dus sa-i dau tzigarile....aici e faza pe care nu am uitat-o niciodata :) a ! eram la etajul 2 la scarile rulante.. era coborat deja la 1/3 din distantza si cand m-a vazut ca alerg cate scari a inceput sa urce scarile in contrasens....era asa dragutz cu casca in mana si incercand sa ajunga pana sus....cand a ajuns i-am intins tzigarile si i-am zis ca si le-a uitat pe masa...le-a luat si ...si pe bune daca am vz vreodata in viatza fatza mai dezamagita! ochi mai dezamagitzi si suras mai fals pe buze....in momentul ala imi venea sa ii dau si nr de la pantofi ,nu numai nr de telefon! mi -a multzumit si ....si nu l-am mai vz! recunosc ca as vrea sa il mai vad! as vrea sa ii vad fazuca aia expresiva! poate o sa-l mai intanlesc vreodata, nu am de unde sa stiu! dar oricum faza cu scarile a fost bucatzica mea de film preferata:)

multzumita

ehee acum nu sunt supi...nu sunt trista ... si nu cred ca sunt nici dezamagita....sunt intr-un mare fel in schimb! am inceput sa-mi revin...am cautat raspunsuri...le-am gasit- nu erau chiar cele pe care le doream, dar nu poti primi cam tot ce vrei in viatza! si eu care credeam ca totul se invarte in jurul meu, ca sunt nucleul existentzei unora=))...ei glumesc....sau poate nu! dar am aflat ca nu...am aflat ca sunt alte motive, dar acele motive nu se" pupa" cu instinctul meu! deloc chiar! se poate sa ma fi lasat posedata de o asa mare incredere in mine incat sa ma insel? nu stiu ce sa zic.....refuz momentan sa mai caut raspusuri pt ca stiu ca o sa le primesc cand nu o sa-mi mai pese! si atuci o sa pese altora si atunci voi fi"razbunata"! "razbunata" e oarecum RAU dar e BINE...nu e ca vreau raul cuiva -niciodata nu cred ca am vrut-o dar mereu am vrut sa vezi-tu ca om!- cum e daca te pun in pielea mea! si apoi sa-mi spui daca e bine sau nu! nu stiu daca poate fi numita razbunare asta dar eu ma simt bine cand iti spun:"ei acum vezi cum e?"... am anunatzat ca sunt rea, dar in acelasi timp sunt buna! tre sa te fortzezi putzin sa ma cunosti ....trebuie sa-ti pese putzin! tre sa incetezi sa te prefaci ca nu vezi...tre sa accepti...tre sa vb...tre' sa intzelegi! poate nu are noima ....in capul meu are ! dar la ce vraiste e la je in cap,nu am pretentii! imi pare rau ca nu am putut avea ce am vrut....ca nu....mie imi plac sfarsiturile- adica in viziunea mea tot ce are un inceput tre' sa aiba si un sfarshit! pt. ca asa trebuie ...trebuie sa stii cand incepe si cand se termina ceva! imi pare rau ca nu am avut parte de un sfarsit pt starea mea....si neavand sfarsit imi ese teama ca se va repeta iar si iar pana cand voi avea parte de un sfarsit:)) si nu stiu daca mai vreau sa se repete! acum nu-mi mai fac de treaba incercand sa caut un sfarsit...poate o sa apara ...poate persoanele care nu mi-au "dat" sfarsiturile mi le vor da ...poate nu va fi prea tarziu si poate nu o sa-mi mai pese! dartotul se invarte in jurul lui "poate"!
acum sunt multzumita ....
in speranta ca instinctele mele nu o sa ma insele tin sa cred -cu tarie- ca am dreptate! si ca odata si odata (asa cum mi-a zsi cineva) o sa rasara soarele si pt mine! ....
acum sunt multzumita ....

un mic sentiment de ura

urasc ca ma atasez de persoanele care sunt cu mine asa cum mi-as dori! si uras ca se intzelege mereu alceva! si momentan urasc lumea! pe mine nu! eu nu am gresit data asta! urasc sentimentele in general...acum le-as da inapoi!......revin cu subiectul care-mi macina linistea: de ce cand suntem raniti ajungem sa revarsam ura?...ura e un sentiment mai puternic decat iubirea, traieste, respira, vibreaza!...

atat

in viata ajungem undeva... intr-un moment... o fractiune unde pierdem totul!
sunt tipul de om care pune pret pe parerea celorlalti; tipul de om care se lasa afectat de ceea ce ar crede ceilalti despre el; tipul de om care se lupta mai toata viatza sa pastreze anumite standarde si parari la cote inalte si care in momentul in care standardele si cotele inalte coboara devine tipul de om derutat, singur, speriat, suparat; tipul de om care dramatizeaza care se sperie si care ar vrea sa se ascunda si sa fuga! si se ascunde! si moare inauntru! si atat!

sweet november

inca o zi in care realizez ca eu nu cred in dragostea desavarsita , cea cu sacrificii si durere!
am vz sweet november si ma asteptam sa fiu in lacrimi... deci eu chiar nu am avut curajul sa vad acest film pana in momentul de fatza! si nici nu am vrut sa il vad singura!
ce mi-a placut la el? nu stiu daca mi-a placut ceva la el, ce nu mi-a placut? nu stiu nici asta ! stiu doar ca mi se pare oarecum nereal! o sa mor si asa ceva nu o sa mi se intample niciodata! ma rog ...macar a zecea partea din filmul asta ! mai putin partea cu moartea... cred ca a fost singura chestie care mi-a lasat un gust amar in gura; eu chiar mi-am dorit sa mor! ce aiurea suna dar ma gandeam ca daca mor trec mai usor prin viatza:))
sunt o persoana rea si rece , asa ceva nu mi se va intampla niciodata, si nu pt ca nu mi-as dori , ci doar pt ca nu exista!
romantismul e mort si ingropat!

tangenta cu paranoia

Faptul ca acest jurnal tampit e vizitat nu-mi creaza neaparat o stare de confort! Trebuie sa recunosc ca ma sperie si ma debusoleaza, asta deoarece nu pot vedea cine il viziteaza si ce parere are despre! Pot garanta ca marea majoritate(adica toti 5:)) ) cred ca sunt o ciudata incurabila si o fustrata care nu are ce face si se aapuca de scris nebunele idei pe net si apoi mai are si falsa dorintza de a nu fi citita! Ideea e ca eu nu mi-am facut blog ca sa fie vizitat, ci ca sa am ce reciti cand ma plictisesc si sa pot vedea ca a fost mai rau decat acum- acum ma refer la starea din momentul respectiv! Ca am spus la cateva persoane... nu stiu de ce am facut-o, poate din cauza ca e mult mai usor sa-mi justific reactiile in scris decat cu cucucucvinte :P! Daca scrii poti reciti , gandi poate chiar si razgandi, analiza... odata spusa"pasarica" nu o mai poti lua inapoi... ai spus ai spus si daca e nevoie, suportzi si consecintele tampeniilor graite! Plus ca asa cum eu m-am regasit in textele altora poate se regaseste si altcineva in textele mele si in felul asta realizeaza ca nu e singur si debusolat! Defapt debusolat e sigur, dar singur nu! Sa fim sinceri, nu are rost sa ne mintzim singuri!
Cat despre mintzit... hihihi;)) ooo am o intreaga problema pe tema asta! Momentam sunt foarte revoltata impotriva persoanelor care se mint si se ascund! In fellul asta te mint si pe tine! Adica eu sunt sincera de fel, daca imi place ceva spun, daca imi displace- la fel... daca simt ceva- orice- le comunic persoanelor respective traire. Nu prea ma ascund. Nu stiu de ce!?! Inainte o faceam. Acum cred ca am ajuns la o anumita maturitate( pauza de ras =)) ) la care cred ca orice nu este spus te va macina in timp. Si apoi... never now!!!
E placut sa spui ce simti , dar ce te faci cand ti se raspunde cu o "placuta, plictisitoare, demodata si banala" TACERE!!! Eiii atunci putem considera ca avem o problema cu adevarat suparatoare.
Adevarul e ca e un risc pe care ti-l asumi in momentul in care te decizi sa spui ceea ce simti cu voce tare, pt ca o tacere nicodata nu va fi perceputa ca o tacere- ea va fi disecata, analizata si pusa sub semnul intrebarii "oare ce insemna?" "oare asta a vrut sa spuna?" "deci daca nu ma contrazice asta insemna ca..."- si asa ajungem intr-o zona pe care mie imi place sa o numesc "tangenta cu paranoia"- stiuu e un pic ciudata denumirea, dar.... e adevarat! Neprimind raspunsuri tinzi sa ti le dai singur si de cele mai multe ori raspunsurile pe care ti le dai sunt total eronate; Dar asta e... macar atunci ai un raspuns- de bine sau de rau dar il ai! Apoi :))- mereu exista un "apoi"- cauti sa ti se confirme sau infirme- si aici e punctul unde te pierzi! Si uite asa dintr-un om care era sincer si vroia doar niste raspunsuri ajungi un om de nimic, deprimat, nesigur si ciudat pt cei din jur Hihihi? Da eu caut mereu raspunsuri si nu mereu le primesc- asta e motivul pt care urasc cu adevarat persoanele care se mint singure!

ura

nu sunt niciodata ranita decat de orgoliu si minciuna!


cum poti sa traiesti fara sa-ti raspunzi la intrebari, fara sa-ti recunosti unele chestii, fara sa fii sincer cu tine? eu nu as putea trai asa ;iar asta e bine sau rau dar macar cand dorm noaptea stiu ca am spus tot ce am pe suflet! sunt dati in care trebuie sa tii in tine toate intrebarile,dati in care trebiuie sa-ti refuzi raspunsuri si trebuie sa te minti, dar nu e forever!

de ce lumea nu recunoaste cand uraste, place sau simte?

"iubirea neimpartasita e cel mai scurt drum catre inima cuiva"-si nu stiu de ce dar nu vad cum ar putea avea dreptate! cred ca ar interveni alte sentimente ca: mandria , teama de a nu fi slab in fata celuilat...sau poate ma insel eu!

"Sometimes hate can be the only real thing... you can stop loving someone but hate can last on forever. "

nu stiu cum e sa urasti cu adevarat pe cineva...nu stiu daca as vrea sa urasc! poate doar putin...adica de proba! vreau sa vad cum e sa urasti! dar nu pt mult timp- o ura asa mai mica daca s-ar putea:P

low

sunt ata de obosita incat... stiu sigur ca nu voi putea dormi! in curand voi plecat la mare si imi este putin teama de rechini:)) sper sa fie fain! suparata intrebi?!?-NORMAL, daca mereu am fost de ce nu as fi si acum?
am gresit si regret, incerc sa-mi repar greseala si nu stiu cum! o greseala deja facuta te va urmari toata viatza! se spune ca daca pierzi ceva gasesti altceva...eu nu mai gasesc nimic! prapastioasa asa am fost mereu! as vrea sa ajut, dar daca nu sunt lasata sa o fac cum as putea... ce rost mai are?
am incercat ... sunt low momentan si am sa incer sa ies de acolo! urasc sa fiu suparata...iar si iar...si iar...urasc ca ma afecteaza tot si ca ...urasc si chestia aia! omul e fericit in nebunia lui pt ca in momentele alea e mica lui lume roz.....asa e si a mea....roz pt ca inebunesc pe zi ce trece! ma scald in starea de rahat si in nerealism, in incercari de a reface ce a fost stricat , in a mentine ceva pe linia de plutire , in a avea prieteni, si cand trag linie nu mai ramane nimeni- asa cum am zis - nimeni!! ti-am zis ca nimeni si nu m-ai crezut!!

echilibru

ehilibru-uite un cuvant "puternic" si plin de"bun simt"!
echilibru e ceva care nu ar trebui sa lipseasca din arsenalul omului! e chestia care te ajuta sa nu te scufunzi , sa nu exagerezi , sa nu plutesti- e o chestie care ne mentine pe platforma numita : REALITATE!
ei, mie chestia asta numaita"echilibru imi lipseste cu desavarsire!
am tendinta sa cad intr-o extrema sau in cealalta, pur si simplu nu pot fi echilibrata!ori prea rea ori prea buna , ori prea visatoare ,ori prea sceptica(nu am spus realista , pt ca se pare ca nu sunt!)ori prea atenta ori prea superficiala, ori ori ..dar niciodata echilibrata! si ciudat e ca sunt inconjurata de persoane echilibrate care ar putea sa ma influenteze si sa ma ajute sa devin ceea ce nu pot sa fiu; dar nu se prinde nimic de mine!
chiar daca vreau .,...poate nu vreau indeajuns, poate, nu pot sa-mi dau seama

....

sunt cam zapacita si ravasita in ultimul timp! schimbarea asta de temperatura a venit prea deodata!ma intreb daca imi va trece vreodata starea asta pe care o "posed" de aproape un an!ce trebuie sa fac ca sa fiu cum eram inainte?! nu vreau sa fiu asa-ma fac nefericita! si nu mi se pare corect fata de mine si fata de persoanele din jur, care inceraca sa ma suporte cu mult "stoicism"
le ranesc fara sa vreau si le nefericesc fara sa-mi dau seama!
nu stiu daca lumea asta ar fi fost mai buna daca eu nu as fi existat, dar cred ca ar fi avut "o problema" in minus si asta nu poate sa fie decat un lucru bun! momentan aportul pe care il aduc acestei lumi este atat de mic si insignifiant incat de cele mai multe ori am impresia ca e aproape nul! am nevoie de.... acel ceva, care sa ma ajute sa fiu eu! nu mai vreau sa fiu asa ! e placut sa vezi din cand in cand o persoana care se chinuie sa te inteleaga si sa te ajute, apoi o alta care face un gest care te blocheaza prin importanta pe care tu i-o acorzi! poate a facut gestul din bun simt sau l-a luat ca ceva natural- dar tu ca "suflet" l-ai luat ca pe un gest facut special pt tine :D he he daca ar fi asa ar fi supeerb :P sper doar sa nu amplific totul sub "microscopul mintii mele"- mi-as face apoi iar rau!
nimeni nu te raneste mai tare si mai dureros decat propria persoana! ranile pe care ti le lasa siunt atat de adanci incat iti trebuie timp , in adevaratul sens al cuvantului, sa te vindeci!

???intrebari , etichete si pitici

urasc cand o persoana iti da un statut sau te eticheteaza! odata etichetat nu mai poti fi tu! poate asa cum spunea cineva: "ajungi sa crezi ce-ti spun ei"! si apoi mai este partea in care tu stii ce eticheta porti, poate ti-ai dat-o chiar tu, dar totusi nu ai vrea sa o auzi din gura altora! adica- tu stii ca ai gresit- pt ce sa-ti mai readuca si altcineva aminte ca esti prost?!?!
mi s-a oferit un "statut"- eu deja eram constienat de el ... pt ce trebuia sa-mi aduci aminte ca gresesc?!?! lasa-ma asa !... cateodata doar vrei sa te afunzi in prostie, inconstienta si imaturitate! cateodata iti doresti sa repeti greselile din tinerete- si sa nu indrepti nimic!
incerc sa-mi dau seama ce ne face sa ne indragostim!
incerc sa-mi dau seama de ce nu mai sunt romantica!
incerc sa-mi dau seama de ce nu am avut niciodata parte de romantism!
de ce sunt asa trista?
de ce am impresia ca sunt nefericita?
de ce fac obsesie pe cate o pereche de pantofi si cate o melodie?
de ce nu mai e nici un farmec?
de ce odata cu satutul oferit m-am autoetichetat?
de ce?:(
nu am fost la munte niciodata si in ultimul timp sunt tot mai suparata pe viata!
am nevoie de o evadare!- am nevoie sa rad!- am nevoie sa plang!
oare de ce am tendinta sa-mi complic modesta viata?de ce nu stau in banca mea? de ce o complic? de ce ma complic?
ce e mai grav e ca am ajuns sa cred ce-mi spun ei! am inceput sa ma inchid si mai mult! in cochilie nimeni nu-mi vede nebunia!

the one

o singura persoana te poate stinge si aprinde de cate ori vrea, daca stie ca sentimente tale pt ea nu se vor schimba!

o singura persoana te poate face sa te simti ca in rai sau ca in iad!

o singura persoana te poate face sa te intrebi daca ceea ce simti e real sau nu!

o singura persoana te poate face sa te autocompatimesti!

o singura persoana te poate face sa-ti pui fiecare sentiment sub lupa!

o singura persoana face asta si, ceea ce e mai ciudat, nu e niciodata persoana cu care vrei sa ramai!

persoana cu care vrei sa-ti petreci tot restul vietii :

nu te va folosi pe post de "intrerupator" ci te va tine mereu "in priza"- aprinsa pt ca stie ca sentimentele tale se pot schimba!

nu te va face sa te simti ca in rai sau iad-iti va oferi o lume divina pe care o va "cladi" pt tine!

nu te vei intreba niciodata daca e real pt ca sentimente care o sa te cuprinda vor parea atat de naturale incat nu e loc de indoieli!

nu te vei autocompatimi pt ca va fi mereu cineva acolo sa te compatimeasca daca va fi cu adevarat nevoie!

nu iti vei pune sentimentele sub lupa pt ca vor fi atat de "mari" incat nu vei putea sa le ignori!

cucui;))))

am o durere de cap si un cucui cat o zi de vara :)) numai eu puteam sa lovesc un perete cu un asa elan"muncitoresc"! noroc de breton:))) ma rog ...asta e ..
nu am reusit sa ies din starea mea de insensibilitate-nu a reusit sa ma scoata!
incerc in schimb sa ma port mai frumos cu persoanele pe care le iubesc sa nu le mai critic pt fiecare greseala si a ma obisnuiesc cu ideea ca fiecare se exteriorizeaza in felul ei!
macar sisoiul meu este mai bine... o sa fie si mai bine o sa am grija de asta ..e bebelusulul meu asa ca o sa am grija de ea-fie ca vrea sau nu!
vb pt mine! un fel de autoincurajare!"-o sa poti"
"-o sa reusesti"
idealist-o!
dar daca imi doresc eu mult cica se poate!:D
sunt puternica si rea!si insensibila si uracioasa!he he he cate calitati!

aiurea:)

nu am inspiratie sa leg 3 fraze coerente!
as vrea sa mai copilaresc vreo 3 ani dar se pare ca nu se mai poate ca am copilarit deja prea mult!la naiba! imi pusesem toata speranta in urmatorii 3 ani!trei numarul magic:))daaa desigur
casa este pustie!
revin"fantomele"iubite!
nu-mi mai place de mine:)) cum sa fiu ...daca nu sunt:))azi o zi de rahat....ieri la fel ...urmeaza altele 2 ...
luni...marti...miercuri- poate reusesc sa scap de insensibilitate! va trebui sa ma faci sa plang!
daca nu reusesti sa ma ranesti ti-ai gresit cariera! trebuie sa fi venit cu un scop...poate asta e ..sa ma ajuti pe mine sa-mi pierd insensibilitatea!
cred ca sunt singura persoana care te roaga sa o ranesti! -da esti, si sper sa te pot ajuta!
deja zambesc!
tragic!
teatral!
adevarat!
fals!
placut!
trecut!
ura!dragoste!
dar nu renunt! am sa muncec mai mult si o sa-mi pierd viata aiurea dar nu renunt la asta!cineva m-a parasit cand aveam nevoie!eu nu cred ca am facut asta-nu te urasc dar ...ceva s-a rupt!iar intru in carapace ...si nu mai ies!
iar fac curatenie!nu o sa mai ramana nimeni data asta!
trebuie sa ma faci sa plang!trebuie!

HRISTOS A INVIAT!

inca o zi ciudata!fara chef, fara culoare ...si cu o incercare nereusita de a ma opri din mancat:)
cica a fost Pastele! are vreun rost sa spun ca nu l-am simtit?!?!nee nu cred sentimentele ce ma cuprindeau acum 2-3 ani de zile, in preajma sarbatorilor, par ca au disparut cu totul! a fost un paste agitat si ciudat din mai multe puncte de vedere!am inchis unele ferestre, am deschis altele, am pus cate ceva in ordine, am mai dezordonat ceva:)) nu-mi sta in caracter sa nu am nimic de facut:Pnu stiu daca are legatura cu pierderea lor dar atat stiu: ca nu a avut cine sa-mi puna banutii de argint cu oua rosii in cana ca sa ma pot spala pe fata , ca soarele nu a rasarit asa cum trebuia in dimineata aia si ca nu mi-au dat mie oul de lemn ca sa-i "torn" pe toti:) si ca nu va mai fi niciodata la fel! si stiu ca ar trebui sa trec peste si sa-mi fac singura chestiilea astea daca tot vreau sa pastrez vie amintirea si traditia, dar oricat m-as stradui nu mai are farmec si nici nu o sa mai aiba!
si asa ca sa uitam ce am avut si sa nu avem timp sa ne dam seama ca nu mai avem incepem sa alegram dintr-un loc in altul, cautam vechi prieteni , incercam sa mai radem la aceleasi glume in speranta ca macar in departamenul ala nu e totul pierdut:)) si apoi gasim prieteni buni care ne fac sa ne simtim bine dar pe care nu putem sa ii pastram!
si uite asa a mai trecut un an ...acusi...acusi vine ziua mea...asta e cel mai important eveniment care poate sa urmeze...si apoi chiar ca anul se poate numi incheiat!:D sunt egoista- stiu;)) am invatat asta in timp!

amintiri

"putin vesela ,putin trista,putin fericita ,putin nervoasa:)))) cate putin....pacat ca oamenii nu realizeaza ca un bine nu vine niciodata singur :))...e interesant cum existenta iti poate fi influentat de anumite persoane,iar tu la randul tau schimbi existenta altor persoane!
sunt o pisica mereu o sa cad in picioare ...si o sa cad mereu si mereu pana o sa-mi rup picioarele ;si apoi o sa astept sa ma vindec si o sa o iau de la capat...si iar si iar si iar...si tot raul pe care l-am facut o sa mi se intoarca si tot raul pe care l-am primit o sa fie razbunat!!lumea e rotunda si noi stam ca idiotii cu capul in jos!"
nu cu mult timp in urma scriam asta.....inca o "simt":)

reabilitare

as vrea sa fiu SUPARATA! e un fel de stare cu care ma identific in general, dar nu sunt:) ! nu sunt nici dezamagita, nici surprinsa, nici "luminata"(daca pot folosi acest termen de o maretie aparte)! sunt, poate, doar multumita! multumita ca m-am eliberat de"oful" ce imi omora neuronul ramas singur singurel(ceilalti sunt in maldive cu cate un "sex on za bici" in mana, admirand peisajul superb)... ei ast' neuron ramas singur, a zis ca o sa fie rai asa singur, sa zburde, dar de unde atata fericire pe capul lui! i-am "atribuit" sarcini, i-am dat de munca si el, magarul animal, in loc sa-si indeplineasca sarcinile marete pana la capat, ce fce el?!?!? imi pune bete in roate, iar in loc sa-mi ofere solutii imi oferea"ecouri".. ei ecourile nu sunt bune( -sa arunc o bomba?!-mai bine du-te in padure! pt cunoscatori) pt ca atunci cand crezi ca ai uitat revine, si-ti readuce aminte ce crezi ca ai uitat! si apoi iar si iar!
si asa m-a fortat sa fac ceva, ce va fi in dezavantajul meu in general, dar in super avantajul meu momentan! aleg "momentanul"- e mult mai aproape!
ma simt vesela si eliberata! FREEEE, ca molia din portofel!
da sunt toata funny si haioasa-acum, dar sa ma fi vazut acum cateva zile-beax, naspa rau!
ti-as multumi dar nu am motiv! cel putin nu pt azi!ti-as multumi pt noptile spectaculoase, pt visele mult prea idealiste, pt speranta in mai bine, pt film, pt melodie, pt melodii, pt ca ai aparut, pt ca m-ai "drogat", pt afrodisiac, vb vise , pt vise! offf pt vise!pt "zece" :D pt acest "zece" nu pt alt "zece". nu pt alte "zece", pe"noua" si pt "opt"!:)

Take care, 'cause I'm coming in
I see my shadow and I don't know when
I'm alive with you
And it feels so true

We don't need shelter only sky
Bring back the storms that made us high
I'm alive with you

Baby, I'm a renegade like you
Baby, I'm hurting too
Been around the world
Now I'm running back to you

Sweetheart, this world makes no sense
No pot of gold, incence
I'm alive with you

We don't need shelter on this sky
Bring back the storms that made us high
But we're alive

Run with me, we'll take it all together
Run with me, 'cause you're the one I need
Run with me, 'cause we won't live forever
Run with me

ce zici? te risti?:))-o sa incerc sa explic: am o relatie deosebita cu eul meu interior si exterior- mai mult cu al' interior dar nu vreau sa se supere pe mine niciunul! asa ca am invatat sa scriu printre randuri- din economie de spatiu desigur! "desigur!"- ai zice tu:)) vezi? te cunosc! tu- nu ;))

noi ca oameni

nu am mai scris de ceva timp! nu stiu de ce poate o fi timpul, poate or fi ideile mele vraiste din cap! nu am nici un motiv real pt a fi deprimata sau suparata! sau am dar ala e de alta natura! dar... am o stare care ma acapareaza intr-un mod foarte ciudat- am dat vina pe luna plina si nu imi retrag acuzatiile!

imi este ciuda ca nimeni nu ma cunoaste cu adevarat, toata lumea zice ca ma cunoaste dar ... se mint singuri! in totalitate nimeni nu ma cunoaste!

e foarte ciudat cand vine cineva la tine si-ti zice "te cunosc", "stiam eu asta" sau "clasic-tu"! :))clasic eu ce? in anumite situatii comportamenul nostru ia intorsaturi de 180 de grade in functie de situatia respectiva, asta nu inseamna ca ma cunosti sau ca ma stii, asta inseamna ca ai descoperit INCA ceva din "multipla" eu!! e oarecum amuzant si in acelasi timp trist- nu stie nimeni cum esti cu adevarat! si ceea ce e si mai trist e ca nimeni nu are curiozitatea sa te cunoasca!

persoanele complicate sunt ocolite- sunt prea complicate, persoanele previzibile- sunt prea previzibile... cum ar trebui sa fii ca sa fii atat de interesant cat sa starnesti curiozitatea altora sa te cunoasca ca om?

i need to hear some sounds that recognize the pain

i need to hear some sounds that recognize the pain in my... cam asta este ideea care ma scoate momentan din starea in care ma aflu!
"Sunt un om trist. Asa m-am nascut. Sunt nostalgic. Si, cateodata, nostalgia se confunda cu tristetea.Cred ca si cei mai veseli oameni din lume se confrunta cu asa ceva. Ma afund in ele pana la capat, apoi ies la suprafata. Depresiile nu trebuie vindecate. Ele trebuie traite. Cand incerci sa le vindeci e ca si cum ai pune tencuiala peste un perete igrasios. E o vindecare superficiala. Depresiile trebuie traite, ca sa vezi ce te invata. Eu n-am iesit din depresie decat consumand-o pana la capat. Sa consumi o depresie pana la capat inseamna sa-ti dai seama de ce si cum ai ajuns acolo, sa te gandesti, sa analizezi si-apoi sa-ti spui: „Ce prost am fost!”. In clipa aia ai scapat de depresie! "-Tudor Chirila
asta fac de una bucata saptamana... incerc sa-mi vindec "depresiile"!
Nu incerc sa dau vina pe cineva pt proprii mei pitici, dar m-as simti mult mai bine daca mi-as da seama ca altcineva e vinovat pt ei si nu eu!
am obosit sa ma mint, sa ma autoincurajez, sa cred ca nu e adevarat ce simt, ca nu ma afecteaza... sunt la capatul puterilor!

cineva mi-a spus"zece"!

mi-am taiat singura aripioarele!erau frumoase, albe, spectaculoase, adevarate!m-am mintit singura:(
mereu o sa ma bantuie , iar "cum ar fi daca ar fi?"...nu o sa ma lase! stiu asta ! va trebui sa accept asta!

zsa zsa zsu

arta de a fi indragostit
Cine a spus ca a fi indragostit este o arta a grait un mare adevar! eu incerc aici sa scriu un "text" bazat pe propriile'mi trairi si sentimente ...un mic text care sa ma ajute sa-mi luminez starea,un text care sa ma ajute sa judec situatia si din alt unghi decat cel al celui care sufera si tanjeste dupa cineva!
Acesta nu este un text ca sa impresioneze ci doar un mod de a-mi face o "psiho-analiza".. un mod de a-mi pune ideeile ce-mi zboara prin cap cu viteza luminii, in ordine !In genere dupa recitire iti cam dai seama unde ai gresit sau daca ai gresit!
Eu nu pot spune niciodata ca iubesc pe deplin ...nu stiu ce sentimente ar trebui sa se implice in aceasta stare "sublima" asa cum o numesc unii sau "chinul vietii"cum o numesc altii!Pot doar sa banui ca ceea ce simt se incadreaza perfect in "decorul pictat de zeitele dragostei"!Nu toata lumea vede dragostea si iubirea ca "le grande eliberation", ca "luminita de la capatul tunelului", ca singura chestie "pt care merita sa traiesti"! Multi o percep ca pe un "chin constant", ca pe un "lucru dupa care m-am saturat sa alerg",ca pe un miraj!
Pentru mine dragostea e putin diferita de ce se intampla in jurul meu ...e putin mai inocenta ...putin mai perversa....putin mai rea...putin mai amagitoare !
Sa iubesti este superb!Fluturasii in stomac (za-za-zu asa cum i-a numit carry in tds)sunt alarma!
Mereu am fost indragostita si am incercat si am analizat (ca pe un cobai)intensitatea propriilor sentimente;modul in care te maturizezi in privinta lor odata cu trecerea timpului pana cand sentimentul de siguranta,respect si stabilitate se confunda discret cu iubirea! Ei da cred in puterea obisnuintei intr-un cuplu!Cunosc la fel de bine punctul in care fluturasii zboara si ramai implinita psihic; momentul in care sufletul tau ti se pare un vechi castel gol de prea mult timp si momentul in care incepi sa scrii doar ca atunci cand vei reciti poate te vei lamuri!.......

bang bang

care eSte clasificarea ta?
-PROSCRIS!
-cum ajungi?
-TREBUIE SA TE DECIZI CE VREI SI SA PERSEVEREZI!!
cand eu nu voi mai fi, toti veti cugeta asupra acestui lucru! si poate o sa va dati seama de ce am facut ceea ce am facut!........ei nu stiu de ce sunt in stare!ei nu stiu ce pot face!....................
OPRITI-VA!!OPRITI-VA!!
Trebuie sa fii tare! FII TARE!!!cateodata doar iti vine sa plangi!!
cateodata URA e singurul lucru care exista cu adevarat pe lume!
oamenii respecta URA...vorbeste ...vibreaza...are viata!...le place sa te vada sangerand...pana la moarte!!!le place sa te vada cu iti reprimi lacrimile........te afecteaza...iti schimba comportamentul...iti modifica particulele!!si int-o zi te trezesti...te uiti in oglinda...si nu te mai recunosti!!...deoarece crezi ce-ti spun ei!!
ce se grabesc ....km si km....nu vor avea destule dupa ce voi termina eu!!!
Uneori urasc faptul ca traiesc, dar imi este prea frica sa mor!!"

insensibilitate

a trecut un an de cand nu am mai plans sa mi se rupa sufletul in mine! partidele de bocit imi erau ca un calmant, ma ajutau sa merg mai departe!
e ciudat sa ajungi intr-un loc unde si cele mai insensibole persoane plang, atunci simti ca trebuie sa fiu curajos si dur si pt ele!nu am stiut ca e un fel de capcana! a trecut un an decand nu am mai "evadat"chiar daca imi plange sufletul in mine, eu nu pot sa o fac! nu pot sa mai arat compasiune si nu pot sa scap de duritatea si insensibilitatea care au ajuns ca ma caractterizeze chiar si in fata persoanelor foarte apropiate mie!
e ciudat ...ar trebui sa ma cunoasca sa-si aduca aminte ce fel de om sunt; dar nu1 de parca le-ar fi fost totul sters din memorie!
la inmormantarea bunicului mi s-a reprosat ca ma prefac...ca nu plang cu adevarat...atunci...m-am inchis! nu am mai putut varsa o lacrima in public!da e adevarat am plans de oboseala de nervi dar nu de suparare!
anul asta tatal meu mi-a spus ca "ti-ai reprimat bine sentimentele!" pana si el m- crezut insensibila...il cunosc ...sigur asta a crezut! e adevarat ca iar nu am putut sa vars macar o lacrima... nu puteam intelege de ce persoanele pe care le-am iubit cel mai mult m-au parasit ...una dupa alta ...la mai putin de un an... sa o vad pe sora mea plangand a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am facut! ea nu m-a "certat" si catalogat...stie cum sunt...ma iubeste asa... stiau toti cat i-am iubit... nu aveau dreptul sa-mi ceara ceva!inca nu am trecut peste socul provocat...inca nu m-am elberat ...sunt inca in perioada de negare1 nu pot sa cred ca nu o sa-mi mai vad "parintii"aia care m-au iubit mereu si nu m-au certat decat cand am gresit cu adevarat care m-au iubit neconditionat , care m-au invatat multe , care m-au protejat si de parintii mei ! nu pot sa cred ca nu o sa mai vad persoanele pt care eu si sora mea eram cele mai importante lucruri de pe Terra! sper sa stie cat i-am iubit , chiar daca nu le-am aratat niciodata cat!
nu arat cand tin la cineva , e o chestie a mea, mereu m-am vrut rea;acum am reusit! as vrea sa nu mai fiu asa dar stiu ca nu pot!
nu sunt insensibila doar ca nu mai pot sa-mi regasesc sensibilitatea!

despre "prieteni"

iti poti da seama daca ai prieteni, nu neaparat intr-o situatie disperata, ci si in una care nu necesita consolare! E bine sa stii ca ai pe cineva langa tine, cineva care tine la tine neconditionat si care iti spune totul in fata fara menajamente si care te poate face sa intelegi ca ai gresit. Nu prea exista astfel de oameni, sau poate nu i-am intanlit eu, sau-hey-...poate sunt eu de vina!! Oi fi eu dificila si greau de suportat... sau poate o fi faptul ca nu mai cred cu aceiasi intensitate in prieteni si in prietenia lor "sincera si neconditionata"!
continui sa cred ca un prieten iti este prieten si atunci cand te cunoaste ..
Nu pot sa cred ca sunt persoane perfecte - pur si simplu nu pot sa cred!! Poate sunt perfecte mastile lor zambitoare si privirile alea pline de intelegere si umede ca ochii unui vitelus pierdut de mama, dar perfecte - NU!
Daca sunt dezamagita?! DA; dar doar de faptul ca am avut dreptate!!

think outside the box!

putin trista pe mine.
azi am vb cu un prieten de-al meu si ...si iar m-a ravasit! de vreo 4 ani tot incearca sa ma convinga ca Iasul nu e pt mine! si eu nu pot sa cred asta! sa ma mut? sa-mi caut alt job? sa fac altceva? sa fac ceva? orice cu viata mea care trece pe langa mine cu viteza luminii! imi este frica de nou... mereu mi-a fost... increderea in mine a fost in timp zdruncinata asa ca... nu cred ca pot! vreau mai mult, dar imi este frica sa aspir catre mai mult... daca o sa fiu dezamagita daca se intampla inevitabilul si clachez? daca nu o sa reusesc? daca nu o sa reusesc?... numai atat aud in minte
nu pot sa cred ca toata viata mea o sa fie asa, si eu o sa fiu un nimeni, un zero brat, o nulitatea... o persoana de care nu o sa-si mai aduca aminte nimeni, sau care nu a inteprins nimic in toata existenta sa...
ce a ramas din mine? sunt atat de egoista ca nu pot sa ma urasc ca nu fac nimic! sunt furioasa... nu pot sa cred... o sa fiu una din miile de persoane care nu conteaza... aaa si ce daca aspir nu la mai mult, ci la foarte mult?!?!?... stiu ca pot si ca nu pot in egala masura... tre' sa fiu impinsa de la spate, stiu asta... un sut in fund, o bataie buna... un om care sa ma sustina... mult curaj... mult curaj si mult suflet, crezi ca poti? nu, nu pot! e prea mult pt mine... cererea e prea mare... atunci ce o sa fac?... o sa te descurci, mereu ai facut-o!... ba nu!... ba da!uita-te la tine! uita-te, la naiba! ai sa vezi!... nu vad nimic! vad doar un om urat!... asa vrei tu sa vezi un om urat , dar stii ca esti frumos; aia e problema, stii ca esti atat de frumos incat iti este frica sa arati!...

liniste

Prea multa agitatie in jurul meu... mult prea multa! As da orice sa fiu pt o saptamana in locul pe care l-am iubit cel mai mult! Cred ca ala era locul, nici unde in alta parte nu m-am simtit mai "acasa" decat acolo! A fost locul unde am fost intradevar fericita si am citit si in ochii altora aceleasi sentimente pe care le aveam si eu! o bucurie impartasita care te face sa dormi bine noaprea si sa visezi iepurasi albi si veverite rosii!:P Dar lucrurile se schimba, oamenii se schimba, unii mor ,altii se pierd si in final ramai doar tu si cu egoistul tau EU! Egoismul lui te invaluie incet, si, intr-un mod "placut" te mobilizeaza dandu-ti putere sa mergi mai departe! In acele momente corpul tau se relaxeaza si creierul incepe sa-ti ofere informatii poate de mult uitate, amanunte trecute cu vederea, analizand "la rece" totul si apoi, daca ai noroc si destula putere, iti va oferi si raspunsuri, solutii si iti va mai da si ceva "teme pt acasa", asa ca sa nu te plictisesti! Acesta e modul in care ACUM imi doresc sa petrec o saptamana! Departe de toata agitatia asta nebuneasca intr-o liniste "absurda", unde nimeni nu ma intreaba nici macar cat e ceasul; unde nimeni nu-mi incurca gandurile! O sa incerc sa dispar... poate voi si reusi!

inceput

La sugestia unei cunostinte am sa incerc sa-mi fac si eu un blog!:)) daca nu o sa-mi iasa macar m-am scos- am scris mare ca sunt "tampenii":)) deci... in special vor domina depresiile mele, furia, nemultumirile, toate lucrurile negative! hei dar daca nu ma iubesc eu cine sa o faca?