putin trista pe mine.
azi am vb cu un prieten de-al meu si ...si iar m-a ravasit! de vreo 4 ani tot incearca sa ma convinga ca Iasul nu e pt mine! si eu nu pot sa cred asta! sa ma mut? sa-mi caut alt job? sa fac altceva? sa fac ceva? orice cu viata mea care trece pe langa mine cu viteza luminii! imi este frica de nou... mereu mi-a fost... increderea in mine a fost in timp zdruncinata asa ca... nu cred ca pot! vreau mai mult, dar imi este frica sa aspir catre mai mult... daca o sa fiu dezamagita daca se intampla inevitabilul si clachez? daca nu o sa reusesc? daca nu o sa reusesc?... numai atat aud in minte
nu pot sa cred ca toata viata mea o sa fie asa, si eu o sa fiu un nimeni, un zero brat, o nulitatea... o persoana de care nu o sa-si mai aduca aminte nimeni, sau care nu a inteprins nimic in toata existenta sa...
ce a ramas din mine? sunt atat de egoista ca nu pot sa ma urasc ca nu fac nimic! sunt furioasa... nu pot sa cred... o sa fiu una din miile de persoane care nu conteaza... aaa si ce daca aspir nu la mai mult, ci la foarte mult?!?!?... stiu ca pot si ca nu pot in egala masura... tre' sa fiu impinsa de la spate, stiu asta... un sut in fund, o bataie buna... un om care sa ma sustina... mult curaj... mult curaj si mult suflet, crezi ca poti? nu, nu pot! e prea mult pt mine... cererea e prea mare... atunci ce o sa fac?... o sa te descurci, mereu ai facut-o!... ba nu!... ba da!uita-te la tine! uita-te, la naiba! ai sa vezi!... nu vad nimic! vad doar un om urat!... asa vrei tu sa vezi un om urat , dar stii ca esti frumos; aia e problema, stii ca esti atat de frumos incat iti este frica sa arati!...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
pana caum te-ai descurcat onorabil,de ce te chinui singura?iti spun eu...de plictiseala
Post a Comment