Prima poveste!

incerca cu tot dinadinsul sa para indiferent, rece si distant!
tot ceea ce reusea se ducea pe apa sambatei la primul zimbet sau la prima ocheada aruncata de ochii ei caprui,incadrati de niste sprancene bine arcuite si conturate ce formau un ansamblu de trasaturi armonioase!
din cand in cand mai avea cate un zambet sincer care ii incalzea inima, si ii lumina sufletul!
si-ar fi dorit-o, stia ca nu l-ar fi dorit...
tot ce visa era ca ea sa fie cea care sa-i inteleaga nebuniile, dorurile, suferintele, piticii si inima!asta e tot ce si-ar fi dorit! ar fi vrut sa petreaca impreuna o perioada de timp- o perioada care sa fie de basm!
ar fi vrut ca apoi sa aiba puterea sa se detaseze de frumos! dar stia ca e doar un om- nu poti sa lasi frumosul si bunul; teama primeaza!
ar fi dat cateva zile bune din viata pt mangaierile ce ii incalzeau sufletul, pe atingerile nevinovate ce ii faceau inima sa tresare, pe saruturile ce il faceau sa uite toate noptile pline de dorinta si lacrimile varsate pe furis!
ii placea sa-i atinga corpul! pe trupul ei toate curbele alea aveau o logica... aveau o unitate... un drum lin si catifelat de piele putzin bronzata de razele soarelui! ii simtze mirosul pielei prin varful degetelor!
era ca un drog pt el!... un drog intravenos de care nu se mai satura... vroia din ce in ce mai mult! "dependent de tine"! ea nu-l va intzelege... nu are cum sa o faca, asta ar insemna sa recunoasca tot!
de fiecare data cand il atingea ramanea inmarmurit- avid sa "absoarba" cat mai mult din mirosul ei, din atingerile ei, din gustul mereu dulce! acum parca intzelegea termenul de "buzele ca mierea"; avea buzele ca mierea, ca mierea proaspat scoasa de pe fagurele inca aparat de albinele ce nu vroiau sa il lase in apropierea ei!
o iubea, inca nu o adora- asta ar insemna ca termenul sa renasca! a incercat cumva mai demult sa-l ingroape... acum se simtzea mai sigur pe el! dat la o parte nu avea cum sa-i mai faca rau, dar... o iubea... mult... poate prea mult raportat la scurta perioada petrecuta impreuna! ea... ea nu-l iubea! spera doar ca macar sa-i pese de el decat ii spunea ca o face! ea nu aspira la termenul lui special! nu se stie nici macar daca il vroia cu adevarat! cred ca mai mult il folosea, dar atat de mult o vroia aproape incat era dispus sa accepte situatzia
"DE CE PE EL? de ce pe el?? ce are el si nu am eu??!?!
sunt mai bun, mai frumos, mai destept! am suflet, am personalitate, am suflet.... am suflet! pacat ca nu-mi stii sufletul- pacat- te-ai putea indragosti de el! e un suflet mare care ar putea sa-ti dea totul- nu pot garanta ca pt eternitate, dar pot macar incerca! un suflet care ti-ar incalzi noptile reci si racori zilele toride , care ti-ar lumina chipul zi de zi!
un suflet care s-ar oglindi in privire si in chipul cu care te voi intampina dimineata dupa o noapte de mangaieri si imbratisari patimase! un chip senin, jucaus, timid! ar fi oglinda sufletului meu si as incerca sa devin oglinda sufletului tau!
as reincepe sa ador si as invata sa impart! sa las de la mine, sa ma cert frumos; sa sparg cu drag, sa fug cu baietii si apoi sa vin inapoi la tine cu sufletul in ochi!
tu ai invata sa ma certi, sa ma lovesti, sa ma iubesti mai intens si apoi iar sa ma iubesti, si iar si iar...pana dimineata cand...ti-as aduce cafeaua la pat si am sorbi amandoi din doua cesti separate aruncandu-ne ocheade pline de subanteles!
si mai iubi iar si iar!"
dar mai este el! mai frumos si mult mai rabdator si intzelegator decat el! poate si mult mai stabil! poate cu mai multe dorintze...si mai multe convingeri comune! poate chiar cu mai multa liniste in suflet.
soaptele ei inca ii mai incalzeau noptile reci de primavara! ii simtzea fiecare sarut si fiecare atingere! cu ea se simtzea intreg, in largul lui! era jumatatea lui imperfecta! ii iubea chicotele pline de subantzeles, atingerile uneori prea dure, iesirile pline de tzipete si istericale! ii iubea chiar si... ;))hmmm... dragut! o iubea asa cum era ... inca nu o adora... doar o iubea!