fericirea vs. noi

Cutzitul mare din spatele meu ar trebui sa iasa dar de afunda si mai tare- si doare rau! Nu ar trebui sa-mi pese si ar trebui sa-mi vad de "treaba mea" asa cum a spus cineva dar... nu pot ramane indiferenta la tradari si la oameni falsi! Pot fi si eu foarte falsa dar nu vreau, am ales sa nu-mi vand sufletul;am ales sa raman asa cum sunt - imperfecta dar cu o coloana care sa ma sustzina neconditzionat!
Nu pot realiza unde este punctul in care lumea incepe sa fie preocupata in exces de persoana ta! Ce trebuie sa faci ca sa se intample asta? Si cum naibii potzi scapa de asta?! O mica barfa e oricand bine venita, dar cand zic "una mica" chiar ma refer la "una mica"! Si toate chestiile astea inprovizate si imaginate si exagerate ma dor tare si ma seaca si ma enerveaza si ma fac sa ma port ca o scorpie- ceea ce o sa si fac- si pe bune daca o sa-mi pese de persoanele care au de suferit in urma actziunilor mele, pt ca am si eu o limita, o andurantza ce are si ea, la randul ei, o alta limita- deci limitele mele se pot schimba de la caz la caz- si care nu mai poate, nu mai rezista! Limita mea a ajuns la limita ei si limita ei e mult mai importanta decat limita mea!
Iar toate rahaturile astea pe mine ma fac nefericita si desi ar trebui sa fiu fericita, pt ca Slava Domnului inca am motive, nu pot pt ca se gasesc anumitzi "amici" sa se ocupe de capitolul "fericirea ei"!
Cineva mi-a spus ca a fost tot timpul fericita- ca e tot timpul fericita mai exact... dupa o discutzie mai aprofundata am intzeles ca nu a fost nici pe departe fericita... as putea spune chiar "imi pare rau pt ce ti s-a intamplat" si ca nici acum nu este fericita pe deplin , dar... atat de mult incearca sa vada lumea roz incat se obliga sa fie fericita! Peretele cu mucegai insa continua sa existe chiar si dupa ce ai aplicat cea mai roz culoare de var!
Eu nu sunt tot timpul fericita si nici nu vreau sa fiu- uneori din cauza mea, uneori din cauza altora! Insa vreau doar ca trecerile de la fericire la oricare din celelalte stari se se produca lent, fara prea mari turbulentze si rasturnari de situatzie! In felul asta voi aprecia mereu fericirea si chestiile simple care ma fac fericita!

uite valentinul

as vrea sa pot spune ca sunt in pana de idei dar as mintzi cu nesimtire! sunt in pana de idei doar pentru ca nu pot prinde nici una;alearga ca nebunele si greu analizez una de la un capat la altul!a fost o perioada ciudata, oarecum, din viatza mea ultima saptamana! mi s-au intamplat chestii!! mie nu mi se intampla chestii niciodata! ma asteptam la mai multa sustzinere. la mai mult suport moral la mai maulta inzlegere , dar m-am ales cu un cutzit maaare in spate si cu urari nasoale! am avut si 2-3 peroane care m-au sustzinut si incurajat (carora tzin sa le multzumesc) si pe care nu le intzeleg cum ma mai suporta pt ca am devenit foarte interiorizata in ultima perioada!

simt iubire, dau iubire, respir iubire! ador pasiunea si o accept si incerc sa o ofer!

si acum ca mi-am manifestat trairile "pasionale" sa-mi manifest si trairile "nervoase" fata de aceasta zi falsa din toate punctele de vedere! deci chiar nu suport sarbatorile imprumutate! daca tot vrem motive sa sarbatorim macar sa ne inventam propriile sarbatori, desi romanilor nu prea le trebuie motive sa petreaca! au nevoie sa petreaca dar nu le trebuie un motiv anume!cred ca potzi zice in fiecare zi "te iubesc", potzi in fiecare zi darui o floare, si potzi fi romantic macar o data pe luna( se stie, deasemenea, ca romanii sunt foarte ocupatzi- cu petrecutul, desigur) o cina romantica in oras! daca nu faci gesturi frumoase tot anul, cu ce crezi ca te-ai "salvat" daca "sarbatoresti" ziua de 14 februarie?!?:)) nu nimic iti spun sigur!eu mi-am primit cadoul: o sticla de floarea soarelui de un litru intreg numai pentru mine! as putea spune ca am primit chiar un buchet urias:) multzumesc bub pt cadou :* ! ai fost un scump cu replica asta:)):*

Eu bun, Tu bun, Noi bun

plutesc si e asa frumos!

am ajuns la concluzia ca imi este frica sa fiu fericita! imi este frica de fericire pt ca atunci cand se va termina nu voi putea sa traiesc fara ea! as vedea cum e iarasi nefericita si nu cred ca as suporta! dar ....am sa incerc! am sa incerc sa iau lucrurile asa cum vin, am sa incerc sa nu le mai disec si am sa incerc sa rad mai mult! si am sa incerc sa fiu mai buna!....NNNNNNEEEEE nu vreau sa fiu mai buna:)) chiar nu vreau, dar suna bine!:))





am fost intrebata de ce nu schimb subiectele?! pai ...eu nu pot scrie de ce am facut in cluburi sau la munca sau la mare si la munte , nu pot! sunt altzii care o fac si o fac chiar foarte bine! eu nu pot! si apoi omul e atat de complex in trairi incat merita si el analizat! iar rezul;tatele analizelor se vor gasi aici asa cum le percep eu ca nespecialist! brute!

acceptarea

sunt oameni care vad viatza ca pe un joc in care cine are mai mult castiga, un joc in care daca reusesti sa te controlezi destul de mult devii superior celorlalti! imi este mila de el... acei oamenii nu isi vor accepta niciodata sentimentele si trairile; nu le vor savura la maxim!

sunt aiurita si zapacita! cateodata chiar si eu ador asta la mine :P... imi place, nu ma plictisesc niciodata sa fiu EU! :)

Detaliile conteaza

wow!!!! a trecut mult timp de cand nu am mai scris! in acest timp nu pot sa spun ca am facut ceva aparte, dar activitate am avut! in acest timp am intanlit oameni deosebitzi... pe unii in admir si ii respect, pe unii doar ii consider deosebitzi :D! sau intamplat chestii interesante, am reusit sa-mi schimb perceptzia fatza de oameni, fatza de prieteni, fatza de lume!am inceput sa analizez persoanele din jurul meu si acum ma opresc pt ca aberez :)))... nu am mai scris de mult, imi este dor sa scriu dar nu imi mai iese... nu mai simt nimic, nu mai vreau sa scriu despre aceleasi si aceleasi lucruri, aceleasi probleme cu oamni diferitzi... imi este ciuda pe mine pt asta!de curand mi s-a pacut o psiho-analiza si m-am enervat- nu-mi place sa fiu pusa sub lupa... imi place sa fiu vazuta, dar nu pusa sub lupa... detaliile ma omoara... asta am observat ca am facut in ultimul timp- am analizat detaliile la diferite clase sociale de oameni, diferite temperamente si diferite tipuri de personalitate... si... recunosc ca sunt dezamagita oarecum. persoanele la care ma asteptam sa aiba detalii negative m-au impresionat si viceversa... au fost si exceptii si confirmari. detaliile conteaza si nu mi-ar face placere sa imi fie analizate- ar intra aici si ticurile si tabieturile si clama de par :) asta pt ca nu vor fi privite decat per ansamblu din prima; in nici intr-un caz individual! si nu vreau... le vad pe toate odata se sperie... detaliile mele nu se asorteaza intre ele si nu se completeaza reciproc... sunt diferite si contribuie in mod inevitabil la schimbarile mele de atitudine, stare si simtzire! eu le accept dar numai eu... nimeni nu o sa mai faca asta! piticii mei nu sunt asortatzi- poarta haine diferite si nu se intzeleg de minune intre ei... se mai cearta, se mai spurca, se mai pupa, se mai intzeleg- sunt o familie!

MAGDA ISANOS- VIS VEGETAL

As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.

ela& pustiulica

mi-am adus aminte de Ela! Ela era o tipa care mi-a influentzat viatza in momentul respectiv chiar foarte mult! Ela imi dadea dulciuri;)) multe dulciuri! stia ca sunt ahtiata dupa dulciuri asa ca mereu imi aducea dulciuri! pe Ela am cunoscut-o in discoteca- a venit la mine si m-a intrebat cum ma cheama. am crezut ca se da la mine nu ar fi fost prima oara cand o patzisem, oricum i-am spus ca sa ma lase in pace, dar ea mi-a cerut nr de telefon - nu aveam telefon eram in anul intai poate chiar primul semestru! m-a intrebat unde stau si nu stiu de ce i-am spus....ca sa scap i-am facut cunostintza cu fetele din camera de la mine-dar ....avea femeia aia un stil de ....se baga sub pielea ta si ajungeai sa o placi fara sa vb prea mult cu ea! a doaua zi m-am trezit cu ea la usa camerei din camin - era invitata fetelor la cafea ...am stat putzin si am pleca; cand am revenit era tot acolo asa ca ....i-am dat o sansa! s-a dovedit a fi una din cele mai frumoase femei pe care mi-a fost dat sa le cunosc! Nu la mult timp dupa aia poate nici 2 saptamani , mama ma suna pe telefonul ei, mama ei ii trimitea mancare pt mine, mama a venit sa o cunoasca, dormeam una la alta, vb de orice! a facut o groaza de lucrurui frumoase pt mine dar mereu o sa-mi aduca aminte de Ela pt ca imi dadea mereu dulciuri; mereu avea dulciuri pt mine! apoi i-am facut cunostintza cu stefan si au ramas impreuna....multi ani...poate chiar s-au casatorit, nu am mai vb cu ea stiu doar ca atunci cand a aparut stefan :(...nu mai primeam asa multe dulciuri! eram suparata mereu! in mintea mea dulciurile toate pt mine= multa iubire pt mine!...m-am retras ....dar mereu o sa-mi aduc aminte de ea! a fost minunata! minunata!

am sa incep o perioada in care o sa scriu despre persoanele care mi-au influentzat viatza la un moment dat! chiar si pt o scurta perioada de timp! azi o sa scriu despre 2 persoane! Ela a fost prima! a doua persoana ...nu stiu cine e , cum il cheama stiu doar.....

...ca era un pustiulica blondutz cu ochi albastri, sa fi avut vreo 18 ani desi nu cred , mai putzin chair! lucram la o cafenea din mall si venea mereu sa ma vada! cand era tura mea era prezent si el, ajunsesm sa ii pastrez aceiasi masa pt ca stiam ca o sa vina! venea insotzit de cate 4-5 fete si poate un baiat sau 2 maxim! mai tarziu am aflat ca era motociclist! era tot vesel si glumetz, adevarul e ca mereu ma facea sa rad chiar daca o faceam eu pe dura! avea un stil de vrajeala pe el de nu poti crede si adevarul e ca tzinea;)) avea fatzuca aia de copil nevinovat, chiar daca facea pe durul!
in ultima seara cand l-am vz a venit iar la cefenea si mi-a cerut nr de tel. am zis ca nu am tel, (desi ma vazusera putzin mai devreme vb la el), nu a insistat a zambit si apoi s-a intors la sucul lui! peste 5 min m-a intrebat daca vreau sa merg la o cafea cu el ;)) era chiar adorabil cand se ruga, i-am zis ca nu pot pt ca muncesc pana la 12 noaptea si a poi a venit replica lui de mare gratzie:" iti platesc eu tura numai ca sa mergi cu mine la o cafea!"...eram mai rosie ca un rac de nervi i-am zis un nu raspicat si am plecat. s-a facut rosu la fatza si a pus capul in pamant , le-a luat pe fete si-a luat si casca si a plecat , am vz ca s-a uitat la mine dar m-am facut ca nu il vad-eram atat de nervoasa pe tupeul lui ca mai aveam putzin si il pocneam! cand m-am dus sa debarasez masa am vz ca isi uitasera tzigarile pe masa cu bricheta cu tot asa ca m-am dus sa-i dau tzigarile....aici e faza pe care nu am uitat-o niciodata :) a ! eram la etajul 2 la scarile rulante.. era coborat deja la 1/3 din distantza si cand m-a vazut ca alerg cate scari a inceput sa urce scarile in contrasens....era asa dragutz cu casca in mana si incercand sa ajunga pana sus....cand a ajuns i-am intins tzigarile si i-am zis ca si le-a uitat pe masa...le-a luat si ...si pe bune daca am vz vreodata in viatza fatza mai dezamagita! ochi mai dezamagitzi si suras mai fals pe buze....in momentul ala imi venea sa ii dau si nr de la pantofi ,nu numai nr de telefon! mi -a multzumit si ....si nu l-am mai vz! recunosc ca as vrea sa il mai vad! as vrea sa ii vad fazuca aia expresiva! poate o sa-l mai intanlesc vreodata, nu am de unde sa stiu! dar oricum faza cu scarile a fost bucatzica mea de film preferata:)