insensibilitate

a trecut un an de cand nu am mai plans sa mi se rupa sufletul in mine! partidele de bocit imi erau ca un calmant, ma ajutau sa merg mai departe!
e ciudat sa ajungi intr-un loc unde si cele mai insensibole persoane plang, atunci simti ca trebuie sa fiu curajos si dur si pt ele!nu am stiut ca e un fel de capcana! a trecut un an decand nu am mai "evadat"chiar daca imi plange sufletul in mine, eu nu pot sa o fac! nu pot sa mai arat compasiune si nu pot sa scap de duritatea si insensibilitatea care au ajuns ca ma caractterizeze chiar si in fata persoanelor foarte apropiate mie!
e ciudat ...ar trebui sa ma cunoasca sa-si aduca aminte ce fel de om sunt; dar nu1 de parca le-ar fi fost totul sters din memorie!
la inmormantarea bunicului mi s-a reprosat ca ma prefac...ca nu plang cu adevarat...atunci...m-am inchis! nu am mai putut varsa o lacrima in public!da e adevarat am plans de oboseala de nervi dar nu de suparare!
anul asta tatal meu mi-a spus ca "ti-ai reprimat bine sentimentele!" pana si el m- crezut insensibila...il cunosc ...sigur asta a crezut! e adevarat ca iar nu am putut sa vars macar o lacrima... nu puteam intelege de ce persoanele pe care le-am iubit cel mai mult m-au parasit ...una dupa alta ...la mai putin de un an... sa o vad pe sora mea plangand a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am facut! ea nu m-a "certat" si catalogat...stie cum sunt...ma iubeste asa... stiau toti cat i-am iubit... nu aveau dreptul sa-mi ceara ceva!inca nu am trecut peste socul provocat...inca nu m-am elberat ...sunt inca in perioada de negare1 nu pot sa cred ca nu o sa-mi mai vad "parintii"aia care m-au iubit mereu si nu m-au certat decat cand am gresit cu adevarat care m-au iubit neconditionat , care m-au invatat multe , care m-au protejat si de parintii mei ! nu pot sa cred ca nu o sa mai vad persoanele pt care eu si sora mea eram cele mai importante lucruri de pe Terra! sper sa stie cat i-am iubit , chiar daca nu le-am aratat niciodata cat!
nu arat cand tin la cineva , e o chestie a mea, mereu m-am vrut rea;acum am reusit! as vrea sa nu mai fiu asa dar stiu ca nu pot!
nu sunt insensibila doar ca nu mai pot sa-mi regasesc sensibilitatea!

despre "prieteni"

iti poti da seama daca ai prieteni, nu neaparat intr-o situatie disperata, ci si in una care nu necesita consolare! E bine sa stii ca ai pe cineva langa tine, cineva care tine la tine neconditionat si care iti spune totul in fata fara menajamente si care te poate face sa intelegi ca ai gresit. Nu prea exista astfel de oameni, sau poate nu i-am intanlit eu, sau-hey-...poate sunt eu de vina!! Oi fi eu dificila si greau de suportat... sau poate o fi faptul ca nu mai cred cu aceiasi intensitate in prieteni si in prietenia lor "sincera si neconditionata"!
continui sa cred ca un prieten iti este prieten si atunci cand te cunoaste ..
Nu pot sa cred ca sunt persoane perfecte - pur si simplu nu pot sa cred!! Poate sunt perfecte mastile lor zambitoare si privirile alea pline de intelegere si umede ca ochii unui vitelus pierdut de mama, dar perfecte - NU!
Daca sunt dezamagita?! DA; dar doar de faptul ca am avut dreptate!!

think outside the box!

putin trista pe mine.
azi am vb cu un prieten de-al meu si ...si iar m-a ravasit! de vreo 4 ani tot incearca sa ma convinga ca Iasul nu e pt mine! si eu nu pot sa cred asta! sa ma mut? sa-mi caut alt job? sa fac altceva? sa fac ceva? orice cu viata mea care trece pe langa mine cu viteza luminii! imi este frica de nou... mereu mi-a fost... increderea in mine a fost in timp zdruncinata asa ca... nu cred ca pot! vreau mai mult, dar imi este frica sa aspir catre mai mult... daca o sa fiu dezamagita daca se intampla inevitabilul si clachez? daca nu o sa reusesc? daca nu o sa reusesc?... numai atat aud in minte
nu pot sa cred ca toata viata mea o sa fie asa, si eu o sa fiu un nimeni, un zero brat, o nulitatea... o persoana de care nu o sa-si mai aduca aminte nimeni, sau care nu a inteprins nimic in toata existenta sa...
ce a ramas din mine? sunt atat de egoista ca nu pot sa ma urasc ca nu fac nimic! sunt furioasa... nu pot sa cred... o sa fiu una din miile de persoane care nu conteaza... aaa si ce daca aspir nu la mai mult, ci la foarte mult?!?!?... stiu ca pot si ca nu pot in egala masura... tre' sa fiu impinsa de la spate, stiu asta... un sut in fund, o bataie buna... un om care sa ma sustina... mult curaj... mult curaj si mult suflet, crezi ca poti? nu, nu pot! e prea mult pt mine... cererea e prea mare... atunci ce o sa fac?... o sa te descurci, mereu ai facut-o!... ba nu!... ba da!uita-te la tine! uita-te, la naiba! ai sa vezi!... nu vad nimic! vad doar un om urat!... asa vrei tu sa vezi un om urat , dar stii ca esti frumos; aia e problema, stii ca esti atat de frumos incat iti este frica sa arati!...

liniste

Prea multa agitatie in jurul meu... mult prea multa! As da orice sa fiu pt o saptamana in locul pe care l-am iubit cel mai mult! Cred ca ala era locul, nici unde in alta parte nu m-am simtit mai "acasa" decat acolo! A fost locul unde am fost intradevar fericita si am citit si in ochii altora aceleasi sentimente pe care le aveam si eu! o bucurie impartasita care te face sa dormi bine noaprea si sa visezi iepurasi albi si veverite rosii!:P Dar lucrurile se schimba, oamenii se schimba, unii mor ,altii se pierd si in final ramai doar tu si cu egoistul tau EU! Egoismul lui te invaluie incet, si, intr-un mod "placut" te mobilizeaza dandu-ti putere sa mergi mai departe! In acele momente corpul tau se relaxeaza si creierul incepe sa-ti ofere informatii poate de mult uitate, amanunte trecute cu vederea, analizand "la rece" totul si apoi, daca ai noroc si destula putere, iti va oferi si raspunsuri, solutii si iti va mai da si ceva "teme pt acasa", asa ca sa nu te plictisesti! Acesta e modul in care ACUM imi doresc sa petrec o saptamana! Departe de toata agitatia asta nebuneasca intr-o liniste "absurda", unde nimeni nu ma intreaba nici macar cat e ceasul; unde nimeni nu-mi incurca gandurile! O sa incerc sa dispar... poate voi si reusi!

inceput

La sugestia unei cunostinte am sa incerc sa-mi fac si eu un blog!:)) daca nu o sa-mi iasa macar m-am scos- am scris mare ca sunt "tampenii":)) deci... in special vor domina depresiile mele, furia, nemultumirile, toate lucrurile negative! hei dar daca nu ma iubesc eu cine sa o faca?