tangenta cu paranoia

Faptul ca acest jurnal tampit e vizitat nu-mi creaza neaparat o stare de confort! Trebuie sa recunosc ca ma sperie si ma debusoleaza, asta deoarece nu pot vedea cine il viziteaza si ce parere are despre! Pot garanta ca marea majoritate(adica toti 5:)) ) cred ca sunt o ciudata incurabila si o fustrata care nu are ce face si se aapuca de scris nebunele idei pe net si apoi mai are si falsa dorintza de a nu fi citita! Ideea e ca eu nu mi-am facut blog ca sa fie vizitat, ci ca sa am ce reciti cand ma plictisesc si sa pot vedea ca a fost mai rau decat acum- acum ma refer la starea din momentul respectiv! Ca am spus la cateva persoane... nu stiu de ce am facut-o, poate din cauza ca e mult mai usor sa-mi justific reactiile in scris decat cu cucucucvinte :P! Daca scrii poti reciti , gandi poate chiar si razgandi, analiza... odata spusa"pasarica" nu o mai poti lua inapoi... ai spus ai spus si daca e nevoie, suportzi si consecintele tampeniilor graite! Plus ca asa cum eu m-am regasit in textele altora poate se regaseste si altcineva in textele mele si in felul asta realizeaza ca nu e singur si debusolat! Defapt debusolat e sigur, dar singur nu! Sa fim sinceri, nu are rost sa ne mintzim singuri!
Cat despre mintzit... hihihi;)) ooo am o intreaga problema pe tema asta! Momentam sunt foarte revoltata impotriva persoanelor care se mint si se ascund! In fellul asta te mint si pe tine! Adica eu sunt sincera de fel, daca imi place ceva spun, daca imi displace- la fel... daca simt ceva- orice- le comunic persoanelor respective traire. Nu prea ma ascund. Nu stiu de ce!?! Inainte o faceam. Acum cred ca am ajuns la o anumita maturitate( pauza de ras =)) ) la care cred ca orice nu este spus te va macina in timp. Si apoi... never now!!!
E placut sa spui ce simti , dar ce te faci cand ti se raspunde cu o "placuta, plictisitoare, demodata si banala" TACERE!!! Eiii atunci putem considera ca avem o problema cu adevarat suparatoare.
Adevarul e ca e un risc pe care ti-l asumi in momentul in care te decizi sa spui ceea ce simti cu voce tare, pt ca o tacere nicodata nu va fi perceputa ca o tacere- ea va fi disecata, analizata si pusa sub semnul intrebarii "oare ce insemna?" "oare asta a vrut sa spuna?" "deci daca nu ma contrazice asta insemna ca..."- si asa ajungem intr-o zona pe care mie imi place sa o numesc "tangenta cu paranoia"- stiuu e un pic ciudata denumirea, dar.... e adevarat! Neprimind raspunsuri tinzi sa ti le dai singur si de cele mai multe ori raspunsurile pe care ti le dai sunt total eronate; Dar asta e... macar atunci ai un raspuns- de bine sau de rau dar il ai! Apoi :))- mereu exista un "apoi"- cauti sa ti se confirme sau infirme- si aici e punctul unde te pierzi! Si uite asa dintr-un om care era sincer si vroia doar niste raspunsuri ajungi un om de nimic, deprimat, nesigur si ciudat pt cei din jur Hihihi? Da eu caut mereu raspunsuri si nu mereu le primesc- asta e motivul pt care urasc cu adevarat persoanele care se mint singure!

ura

nu sunt niciodata ranita decat de orgoliu si minciuna!


cum poti sa traiesti fara sa-ti raspunzi la intrebari, fara sa-ti recunosti unele chestii, fara sa fii sincer cu tine? eu nu as putea trai asa ;iar asta e bine sau rau dar macar cand dorm noaptea stiu ca am spus tot ce am pe suflet! sunt dati in care trebuie sa tii in tine toate intrebarile,dati in care trebiuie sa-ti refuzi raspunsuri si trebuie sa te minti, dar nu e forever!

de ce lumea nu recunoaste cand uraste, place sau simte?

"iubirea neimpartasita e cel mai scurt drum catre inima cuiva"-si nu stiu de ce dar nu vad cum ar putea avea dreptate! cred ca ar interveni alte sentimente ca: mandria , teama de a nu fi slab in fata celuilat...sau poate ma insel eu!

"Sometimes hate can be the only real thing... you can stop loving someone but hate can last on forever. "

nu stiu cum e sa urasti cu adevarat pe cineva...nu stiu daca as vrea sa urasc! poate doar putin...adica de proba! vreau sa vad cum e sa urasti! dar nu pt mult timp- o ura asa mai mica daca s-ar putea:P